- nuntíre
- s. f., g.-d. art. nuntírii; pl. nuntíri
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
nuntíre
Look at other dictionaries:
nuntire — NUNTÍRE, nuntiri, s.f. (Rar) Faptul de a (se) nunti; nuntit1. – v. nunti. Trimis de bogdanrsb, 13.08.2004. Sursa: DEX 98 NUNTÍRE s. v. căsătorie, cununie, nuntă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime nuntíre s. f., g. d. art.… … Dicționar Român
cununie — CUNUNÍE, cununii, s.f. 1. Căsătorie (religioasă). ♢ loc. adj. Cu cununie = (despre soţ sau soţie) căsătorit religios. ♢ expr. A lua (pe cineva) cu cununie = a se căsători cu cineva (religios). 2. (concr.) Cunună (3). ♢ expr. A( şi) pune cununiile … Dicționar Român
nuntit — NUNTÍT1 s.n. (Rar) Nuntire. – v. nunti. Trimis de bogdanrsb, 17.05.2007. Sursa: DEX 98 NUNTÍT2, Ă, nuntiţi, te, adj. (Rar) Care s a căsătorit, care a făcut nuntă (1). – v. nunti. Trimis de bogdanrsb, 13.08.2004. Sursa: DEX 98 NUNTÍT s. v … Dicționar Român
nuntă — NÚNTĂ, nunţi, s.f. 1. Căsătorie (religioasă); ceremonial şi petrecere organizate cu prilejul unei căsătorii (religioase). ♦ fig. Scandal, zarvă, tămbălău. 2. Persoanele care iau parte la o nuntă (1); alai, cortegiu de nuntă. 3. (reg.) Datină de… … Dicționar Român
